Povestea noastra

ErhardImi aduc aminte ca inainte de a se naste m-am rugat sa fie un copil deosebit si chiar este!!!! Am un baietel frumos si destept dar care este un pic mai "altfel" decat ceilalti. Dar sa va spun povestea noastra. Prima experienta cu gradinita a fost.....dura. Plansete, tipete...toata "lumea" zicea ca e normal, unii copii se adapteaza mai greu...... si adaptarea noastra  a durat........pana in grupa pregatitoare. Aveam nopti albe.."lumea" zicea: " Unii copii sunt mai agitati"....sau cunoscutul " a schimbat ziua cu noaptea"...doar ca Erhard a practicat acest "sport" cam multa vreme si il mai practica si acum, dar mai rar. Construiam din cuburi gari, turnuri si trenulete.....Povesteam dupa imagini cu toate ca aveam 4 ani ....doar cartile oamenilor mari...de exemplu stia toti pictorii de geniu pe de rost si pe deasupra si in  ziua de azi recunoaste tablourile marilor pictori. Azi, Erhard ar putea candida cu brio la un post de conducere la CFR calatori.....cunoaste toate tipurile de tren, toate garile de la Satu Mare pana in Bucuresti si nu numai......Citeste harta Romaniei...binenteles doar orasele si localitatile care au gari.....Manevram calculatorul cu maiestrie........... inca de la 4 ani si un pic.....astfel a invatat singur sa scrie si sa citeasca pe la 6 ani.

Pasii nostri in lumea autismului

...dupa cum v-am mai spus din 22.06.2011 am primit infricosatorul diagnostic dupa o lunga perioada de evaluare....Autism. Erhard luna urmatoare urma sa implineasca 6 ani. Intre timp incepusem terapia o data pe saptamana la Centrul de Reabilitare Sf.Joszif din Satu Mare, de pe strada Dzsida Jeno. Tot acolo am intalnit persoane devotate si intotdeauna am fost primiti cu mare caldura. Dar ni s-a spus ca avand in vedere ca lista de asteptare pentru terapii e lunga, o data cu implinirea varstei de 7 ani Centrul nu ne mai poate oferi terapie.

Asa ca au inceput din nou ..,de data asta si mai abitir, intrebarile din capul meu sa se inmulteasca...."Ce se va intampla cu noi dupa 7 ani???" "Unde sa-l

Scrisoarea Lui Pierre

Am citit  aceasta scrisoare intr-o carte despre Autism. Pe mine m-a induiosat. Poate ca veti simti si voi la fel...

" Scrisoare pentru colegii mei din clasa a VII-a si profesorii mei dragi de la , Colegiul “J.Kalvin” , Paris

1. Imi pare rau ca am “toane” nu sunt un copil rasfatat. Sunt mult mai “tanar” pe dinauntru decat par in realitate.

2. Sunt mai “agitat” pentru ca eu simt si vad lucrurile mult mai profund decat o faci tu.

3. Nu sunt prost! Sunt chiar foarte destept. Doar ca eu invat in felul meu. Va rog sa cititi despre autism sa stiti prin ce metode veti reusi sa ma invatati mai usor.